Vineri, 11 februarie 2011, de la ora 19:00, Sala Teatrului Municipal Focsani găzduieşte premiera pe tara a spectacolului de teatru NIMENI NU-I PERFECT, o comedie romantică de Simon Williams, în regia maestrului Radu Beligan. "
Nimeni nu-i perfect de Simon Williams este o comedie spumoasă, care îmbină umorul cu emoţia şi divertismentul cel mai pur cu reflecţia matură. Este o piesă care îmbină imbroglioul franţuzesc, gen Feydeau, cu comedia sentimentală de tip englezesc.
Există, în plus, în această comedie, o lumină, un farmec, o duioşie care provoacă o undă de tandreţe faţă de cele patru personaje, toate pline de o umanitate veselă şi liniştitoare.
Autorul, el însuşi actor, cunoaşte bine reţetarul comediei, creind personaje pline de culoare, prin care actorii pot să-şi exprime liber fantezia.
Un statistician abandonat de soţie, pus în situaţia de a-şi creşte singur, din greu, fiica adolescentă şi să-şi îngrijească tatăl îmbătrânit, scrie în orele libere, pe ascuns, romane siropoase în speranţa că vor fi publicate şi-i vor rotunji bugetul. După numeroase încercări ratate, soarta îi surâde. Ultimul său roman este reţinut de o editură. Dar, pentru a răspunde imperativelor editurii, trebuie să-l semneze cu un pseudonim feminin. Şansa lui se transformă, astfel, într-un coşmar: editoarea doreşte s-o întâlnească pe „autoare” pentru a-i înmâna personal premiul. Soluţia? Statisticianul se travesteşte într-o femeie „bătrână şi morocănoasă” ca să poată semna contractul şi să încaseze banii. Cum, însă, editoarea este o femeie fermecătoare, statisticianul se îndrăgosteşte instantaneu, spre stupefacţia fiice sale şi a tatălui.
Nimeni nu-i perfect este comedia în stare pură, dedicată publicului larg care vine la teatru să uite grijile de zi cu zi, să se regăsească şi să se însenineze.
Nimeni nu-i perfect de Simon Williams este o comedie spumoasă, care îmbină umorul cu emoţia şi divertismentul cel mai pur cu reflecţia matură. Este o piesă care îmbină imbroglioul franţuzesc, gen Feydeau, cu comedia sentimentală de tip englezesc.
Există, în plus, în această comedie, o lumină, un farmec, o duioşie care provoacă o undă de tandreţe faţă de cele patru personaje, toate pline de o umanitate veselă şi liniştitoare.
Autorul, el însuşi actor, cunoaşte bine reţetarul comediei, creind personaje pline de culoare, prin care actorii pot să-şi exprime liber fantezia.
Un statistician abandonat de soţie, pus în situaţia de a-şi creşte singur, din greu, fiica adolescentă şi să-şi îngrijească tatăl îmbătrânit, scrie în orele libere, pe ascuns, romane siropoase în speranţa că vor fi publicate şi-i vor rotunji bugetul. După numeroase încercări ratate, soarta îi surâde. Ultimul său roman este reţinut de o editură. Dar, pentru a răspunde imperativelor editurii, trebuie să-l semneze cu un pseudonim feminin. Şansa lui se transformă, astfel, într-un coşmar: editoarea doreşte s-o întâlnească pe „autoare” pentru a-i înmâna personal premiul. Soluţia? Statisticianul se travesteşte într-o femeie „bătrână şi morocănoasă” ca să poată semna contractul şi să încaseze banii. Cum, însă, editoarea este o femeie fermecătoare, statisticianul se îndrăgosteşte instantaneu, spre stupefacţia fiice sale şi a tatălui.
Nimeni nu-i perfect este comedia în stare pură, dedicată publicului larg care vine la teatru să uite grijile de zi cu zi, să se regăsească şi să se însenineze.
