Fiind focsanean get-beget, am fost de foarte multe ori la Muzeul Satului Vrancean, situat in localitatea Petresti, la doar cativa kilometri de Focsani. Imi amintesc cu drag cum in copilarie ma aduceau aici parintii, iar eu nu incetam sa fiu fascinat de fiecare data de ceea ce vedeam. Acest loc imi amintea mereu de Nica, de Ozana cea frumos curgatoare si limpede ca cristalul...
Ca parte componenta a Muzeului Vrancei, Sectia de Arhitectura si Tehnica Populara 'Crângul Petresti' a fost deschisa oficial în anul 1977, aparând ca o necesitate culturala de cea mai mare importanta, pentru pastrarea si punerea în valoare a patrimoniului etnografic al Judetului Vrancea. Prin structura sa, aceasta a fost gândita ca un sat din Vrancea cu tot tipicul sau. Amplasata în cadrul natural al padurii Petresti, sectia în aer liber a Complexului Muzeal Vrancea cuprinde 73 de constructii autentice grupate în 32 de complexe cu peste 6000 de obiecte diferite.
Muzeul este structurat pe doua mari sectoare: al instalatiilor tehnice taranesti si al gospodariilor si constructiilor de interes public.
Tehnologia prelucrarii produselor cerealiere este ilustrat în rezervatie de grupul tematic al instalatiilor de macinat, respectiv al morilor de apa de la Raiutu si Rachitisu de pe Valea Milcovului, Spulber de pe Valea Zabalei si Putna de pe Valea Putnei. Aceste instalatii pun în evidenta doua tipuri de moara: una cu roata orizontala sau cu 'titirez' având aductiunea interioara si transmisia directa la pietre si unul cu roata verticala prevazuta cu cupe având aductiunea superioara, al doilea tip fiind mai evoluat si mai eficient decât primul. Alte tehnici privesc economia viticola din subzona podgoriilor si sunt ilustrate detaliat prin unelte si instalatii de vinificare amenajate în crama monument de la Cotesti datata printr-o inscriptie, în anul 1859. Dârsta pentru îngrosatul cergilor, piua pentru îndesatul stofei de suman si itari aduse din comuna Nistoresti precum si joagarul de la Tulnici pentru fasonarea lemnului, demonstreaza deasemenea, modul de prelucrare al unor materii prime în etapa arhaica a tehnicii populare.
Al doilea sector realizeaza o sinteza a tipurilor traditionale de gospodarii si constuctii din principalele localitati de pe vaile Putnei, Zabalei, Milcovului, Susitei, Râmnicului, Siretului. Din punct de vedere al înfatisarii si al functiilor îndeplinite, caracteristicile unitatilor arhitecturale sunt determinate de factorii economici, social-istorici si geografici generali si locali.
Casele satelor de munte sunt construite din temelii de piatra, din bârne rotunde prinse la capat în 'cheutori', lipite cu lut, cu acoperis în patru ape din sindrila. Planul constructiilor variaza de la o simpla încapere fortata sa îndeplineasca mai multe functiuni ,la doua sau trei încaperi când, pe lânga camera apare si tinda sau tinda si camara, care împreuna cu prispa, cu sau fara foisor, cu stâlpi simpli sau crestati, exprima stilul architectural si evolutia lui în timp. Constructiile de interes public, cum sunt primaria si scoala se înscriu ca stil în arhitectura traditionala a caselor si evoca prin amenajarea interioarelor cadrul formal în care se desfasurau activitatile administrativ-politice si de învatamânt la sfârsitul secolului al XIX-lea în Vrancea.
In cadrul gospodariilor de pe vaile dealurilor subcarpatice, în ciuda pastrarii pitorescului arhitecturii montane intervin unele particularitati datorita modificarii conditiilor naturale. Tipurile de anexe sunt impuse de practicarea unor mestesuguri specializate. Gospodaria adusa din comuna Vidra, un centru cunoscut în prelucrarea ceramicii cuprinde un atelier de olar si un cuptor de ars oale. Gospodaria de la Dumitresti contine o lojnita pentru uscarea si afumarea prunelor si crama care adaposteste cazanul cu recipientele necesare pentru fierberea si pastrarea tuicii.
Coborând spre limita dealurilor subcarpatice tipul constructiilor este marcat de consecintele social-economica ale cultivarii vitei de vie. Casele sunt construite din paianta si au un plan mai dezvoltat, format din tinda, chiler si doua camere din care una este si bucatarie, iar prin anexe apar cramele construite din bârne masive. Negotul cu struguri, cu bauturi a dus la aparitia hanurilor, acestea fiind reprezentate în rezervatie prin hanul de la Odobesti de la sfârsitul secolului al XIX-lea.
In fine, personalitatea gospodariilor de la ses se impune prin tipul de case mai putin zvelte, acoperite cu stuf sau paie, prin prezenta patulelor pentru porumb, a surilor si a grajdurilor pentru adapostirea animalelor si recoltelor, uneori a câte unui sopron pentru unelte pescaresti , construite din materiale specifice: lut, paie, stuf, nuiele. Elementele ornamentale exterioare sunt realizate îndeosebi din scândura traforata.
In cadrul gospodariilor transferate în rezervatie este ilustrat si interiorul traditional al locuintei vrâncene care cuprinde o mare varietate de piese cu o motivatie ornamentala specifica, bogata si impresionanta prin forta de expresie si coloritul natural. Motivatia geometrica, exprimata în culori naturale pe paretare si piesele de port înseamna de fapt reprezentarea stilizata a unor femonene care au impresionat adânc sufletul si mintea vrânceanului: soarele, stelele, viata. Asemenea motive realizate artistic împodobesc si alte obiecte si sunt fie crestate, pe lada de zestre, tiparul de cas, furca de tors sau bâta ciobaneasca, fie pictate pe ceramica sau pirogravate pe cofite. Se observa, ca trasatura comuna pentru diversitatea mare de obiecte, îmbinarea armonioasa a laturii functionale care motiveaza întotdeauna si actul de creatie, cu latura sa estetica.
Toate aceste reale si pretioase marturii ale culturii populare constituie o pledoarie pentru cunoasterea, pastrarea si transmiterea a tot ceea ce au creat valoros înaintasii nostri generatiilor viitoare. Prin Muzeul Satului Vrâncean, putem spune ca Vrancea se dezvaluie ochiului omenesc în imagini de chintesenta mioritica, formate într-un spatiu ce coboara spre ses pe vai mai largi sau mai înguste tocmai de pe culmile Carpatilor de curbura.
Articol preluat de pe www.pelerina.blogspot.com
Muzeul este structurat pe doua mari sectoare: al instalatiilor tehnice taranesti si al gospodariilor si constructiilor de interes public.
Tehnologia prelucrarii produselor cerealiere este ilustrat în rezervatie de grupul tematic al instalatiilor de macinat, respectiv al morilor de apa de la Raiutu si Rachitisu de pe Valea Milcovului, Spulber de pe Valea Zabalei si Putna de pe Valea Putnei. Aceste instalatii pun în evidenta doua tipuri de moara: una cu roata orizontala sau cu 'titirez' având aductiunea interioara si transmisia directa la pietre si unul cu roata verticala prevazuta cu cupe având aductiunea superioara, al doilea tip fiind mai evoluat si mai eficient decât primul. Alte tehnici privesc economia viticola din subzona podgoriilor si sunt ilustrate detaliat prin unelte si instalatii de vinificare amenajate în crama monument de la Cotesti datata printr-o inscriptie, în anul 1859. Dârsta pentru îngrosatul cergilor, piua pentru îndesatul stofei de suman si itari aduse din comuna Nistoresti precum si joagarul de la Tulnici pentru fasonarea lemnului, demonstreaza deasemenea, modul de prelucrare al unor materii prime în etapa arhaica a tehnicii populare.
Al doilea sector realizeaza o sinteza a tipurilor traditionale de gospodarii si constuctii din principalele localitati de pe vaile Putnei, Zabalei, Milcovului, Susitei, Râmnicului, Siretului. Din punct de vedere al înfatisarii si al functiilor îndeplinite, caracteristicile unitatilor arhitecturale sunt determinate de factorii economici, social-istorici si geografici generali si locali.
Casele satelor de munte sunt construite din temelii de piatra, din bârne rotunde prinse la capat în 'cheutori', lipite cu lut, cu acoperis în patru ape din sindrila. Planul constructiilor variaza de la o simpla încapere fortata sa îndeplineasca mai multe functiuni ,la doua sau trei încaperi când, pe lânga camera apare si tinda sau tinda si camara, care împreuna cu prispa, cu sau fara foisor, cu stâlpi simpli sau crestati, exprima stilul architectural si evolutia lui în timp. Constructiile de interes public, cum sunt primaria si scoala se înscriu ca stil în arhitectura traditionala a caselor si evoca prin amenajarea interioarelor cadrul formal în care se desfasurau activitatile administrativ-politice si de învatamânt la sfârsitul secolului al XIX-lea în Vrancea.
In cadrul gospodariilor de pe vaile dealurilor subcarpatice, în ciuda pastrarii pitorescului arhitecturii montane intervin unele particularitati datorita modificarii conditiilor naturale. Tipurile de anexe sunt impuse de practicarea unor mestesuguri specializate. Gospodaria adusa din comuna Vidra, un centru cunoscut în prelucrarea ceramicii cuprinde un atelier de olar si un cuptor de ars oale. Gospodaria de la Dumitresti contine o lojnita pentru uscarea si afumarea prunelor si crama care adaposteste cazanul cu recipientele necesare pentru fierberea si pastrarea tuicii.
Coborând spre limita dealurilor subcarpatice tipul constructiilor este marcat de consecintele social-economica ale cultivarii vitei de vie. Casele sunt construite din paianta si au un plan mai dezvoltat, format din tinda, chiler si doua camere din care una este si bucatarie, iar prin anexe apar cramele construite din bârne masive. Negotul cu struguri, cu bauturi a dus la aparitia hanurilor, acestea fiind reprezentate în rezervatie prin hanul de la Odobesti de la sfârsitul secolului al XIX-lea.
In fine, personalitatea gospodariilor de la ses se impune prin tipul de case mai putin zvelte, acoperite cu stuf sau paie, prin prezenta patulelor pentru porumb, a surilor si a grajdurilor pentru adapostirea animalelor si recoltelor, uneori a câte unui sopron pentru unelte pescaresti , construite din materiale specifice: lut, paie, stuf, nuiele. Elementele ornamentale exterioare sunt realizate îndeosebi din scândura traforata.
In cadrul gospodariilor transferate în rezervatie este ilustrat si interiorul traditional al locuintei vrâncene care cuprinde o mare varietate de piese cu o motivatie ornamentala specifica, bogata si impresionanta prin forta de expresie si coloritul natural. Motivatia geometrica, exprimata în culori naturale pe paretare si piesele de port înseamna de fapt reprezentarea stilizata a unor femonene care au impresionat adânc sufletul si mintea vrânceanului: soarele, stelele, viata. Asemenea motive realizate artistic împodobesc si alte obiecte si sunt fie crestate, pe lada de zestre, tiparul de cas, furca de tors sau bâta ciobaneasca, fie pictate pe ceramica sau pirogravate pe cofite. Se observa, ca trasatura comuna pentru diversitatea mare de obiecte, îmbinarea armonioasa a laturii functionale care motiveaza întotdeauna si actul de creatie, cu latura sa estetica.
Toate aceste reale si pretioase marturii ale culturii populare constituie o pledoarie pentru cunoasterea, pastrarea si transmiterea a tot ceea ce au creat valoros înaintasii nostri generatiilor viitoare. Prin Muzeul Satului Vrâncean, putem spune ca Vrancea se dezvaluie ochiului omenesc în imagini de chintesenta mioritica, formate într-un spatiu ce coboara spre ses pe vai mai largi sau mai înguste tocmai de pe culmile Carpatilor de curbura.
Articol preluat de pe www.pelerina.blogspot.com
