Da, ultimele….20, 21, 22. Când au
trecut? Nu ştiu. Cum au trecut? MINUNAT! Şi dureros în acelaşi timp. Vă
spuneam că sunt săptămânile mele de vacanţă şi că o să călătoresc prin
Sicilia, dar o să mă întâlnesc mai mult şi cu prietenii mei pentru că
trebuie să profit de ultima sută de metri, să-i privesc în ochi, să ne
zâmbim, să dansăm, să ieşim împreună la mare, la îngheţată. Prin
internet sau la telefon nu se pot face lucrurile acestea…
V-am invitat ultima dată să călătoriţi
cu mine prin Sicilia, prin locurile pe care nu am avut timp sau nu era
momentul să le vizitez, dar care au fost spectaculoase: Insulele Eoliene şi vulcanul Stromboli, Cheile Alcantara, Palermo, Siracuza şi câteva dintre oraşele pe care le mai văzusem dar mi-a fost drag să mai merg o dată: Catania, Taormina, Milazzo, Cefalu.
Revenim la ora 5 şi chiar devansăm, că a
fost şi 4 de câteva ori….dar ca să prinzi autocarul sau vaporul, ce nu
face omul…prima destinaţie, Insulele Eoliene – insula cu vulcanul Stromboli.
Însă am luat vaporul care face ocolul tuturor celorlalte insule Eoliene
ca să le vedem măcar puţin, chiar şi de pe navă: Volcano, Lipari,
Salina, Panarea. Mai sunt două insule mai mici, Alicudi şi Filicudi, dar
acolo nu am ajuns fiindcă nu erau în drumul nostru spre Stromboli.
Insulele sunt incredibil de frumoase, un peisaj indescriptibil care
răsare în mijlocul Mării Tireniene şi care la apus îţi taie răsuflarea.
Trei ore şi jumătate de drum a meritat fiecare minut. Nu degeaba
arhipelagul, un complex natural extraordinar, alcătuit din cele 7 insule
formate dintr-o serie de cratere, este astăzi înscris printre locurile
declarate de UNESCO Patrimoniu al Umanităţii. Vulcanul Stromboli este
încă activ şi multă lume spune că este mai frumos decât Etna (acolo din
păcate nu am mai ajuns). Insula este un mare con vulcanic care fumegă
mereu iar arhitectura urbană este aparte, cu străduţe înguste şi case
albe cu albastru, unde agroturismul este în floare. Peste tot
restaurante, magazine, boutique-uri, tarabe cu suveniruri şi oferte de
…divertisment. Ca să mergi la Stromboli şi să te bucuri de spectacolele
naturale trebuie să stai măcar o noapte. Aşa am făcut şi eu şi nu am
regretat pentru că am ales să merg cu barca cu motor noaptea, să
înconjur jumătate de vulcan şi să ajung la Sciara del Fuoco, un
perete larg şi abrupt cuprins între două creste stâncoase unde se
prăvăleşte în mare materia vulcanică. Am stat în barcă vreo jumătate de
oră pentru a vedea erupţiile vulcanice (care din fericire au fost 12 în
seara aceea!) şi care noaptea se văd splendid. Splendid, într-adevăr, şi
e ceva ce la Etna nu aş fi văzut acum. Localnicii vorbesc despre vulcan
cu respect şi îl denumesc Idu, îl salută şi îi mulţumesc
de fiecare dată când ies în larg, pentru că datorită lui şi turismul
merge bine şi oamenii au din ce trăi. Am fost încântată de tot ce am
văzut deşi am regretat celalată opţiune de a urca pe munte, chiar pe
marginea craterului, cu ghid şi cu echipament corespunzător. Drumul însă
dura 6 ore şi pecarea era tot seara, de la 6 la 12 noaptea. Era destul
de anevoios urcuşul iar afară era foarte cald. Şi eu eram deja
obosită…dar merită din plin această variantă şi data viitoare ştiu ce am
de făcut…de aceea vă spuneam că ai nevoie de două nopţi, să ai timp să
le faci pe toate. În plus, ziua am bătut insula în lung şi în lat,
printre case, străduţe, flori, oameni, apă, plajă, bărcuţe. Unele
lucruri, dragii mei, însă, trebuie trăite ca să le poţi simţi, poate
cuvintele mele nu sunt destul de elocvente şi tot ce scriu apare ca
simple fraze. Dar ca să respiri aerul curat, să te trezeşti dimineaţa şi
pe terasă priveliştea să îmbine marea de o parte cu măreţia vulcanului
de alta, un tot comun care dăinuie solitar în mijlocul apei, asta nu
ştiu dacă o pot descrie aşa cum trebuie. Oricum, este un loc unde sper
să mă întorc într-o zi, ca să ajung în vârf...
Continuarea articolului o gasiti pe www.potpourri.ro
