A sunat alarma la telefon și
săptămâna aceasta, dar nu la 5…din fericire. Călătoriile au fost mai
lejere, însă nu lipsite de frumusețe și puțină nebunie, ar spune unii.
Destinațiile: orașul Vittoria, o experiență inedită…cu autocarul din
Focșani. Cea de-a doua escapadă: Tindari, laguna care l-a inspirat pe
Quasimodo. Iar când te aștepți mai puțin și ieși pentru o plimbare în
port, seara pe răcoare, dai peste ….flashmob în pas de tango
argentinian.
Da, nu vă mirați, cu autocarul Robin
Grup din Focșani am plecat săptămâna aceasta la plimbare prin Sicilia. E
firma de la care am luat și biletele de avion și care parcurge
săptămânal Italia cu bagaje și persoane dar vine și în Mesina, trece
apoi prin Catania și merge până în orașul Vittoria, care e capăt
de linie. I-am rugat pe Florențiu și Cătălin, șoferii, să mă ia cu ei,
dacă nu îi deranjez evident. Mă gândeam că așa văd și peisajul și
orașele prin care trec, dacă e cazul, și mai ales Vittoria, care e de
cealaltă parte a Siciliei, sud-vest. Ca peisaj însă nu am avut ce admira
decât până în Catania, pentru că autostrada merge de-alungul apei și e
un peisaj mirific, dar de la Catania la Vittoria se traverseaza Sicilia
și peisajul e asemenător cu câmpia noastră dar mai înverzit ce-i drept.
La Catania am făcut un scurt popas pentru a prelua niște persoane, dar
nu am avut timp să vizitez (oricum, Catania am văzut-o). Însă la
Vittoria am făcut pauză vreo două ore, și atunci să vezi viteză! Cred că
a fost cea mai rapidă vizită ca să reușesc din gară să ajung, pe jos,
cum altfel, în centrul orașului și să apuc să văd ceva. Prea multe însă
nu am găsit, spre nemulțumirea mea de călător înfocat și nerăbdător de
bogăție turistică. Deși e marcat ca un oraș mărișor pe hartă, Vittoria e
mult mai simplu și mai sărăcuț decât ce am văzut până acum. Arhitectura
se vede că e veche și mai sărăcăcioasă (orașul a fost fondat în 1607 de
către contesa Vittoria Colonna) dar asta îi dă defapt frumusețe
orașului, pentru cine are ochi să vadă asta. Am ajuns însă în punctele
centrale de interes și am fotografiat câteva catedrale impunătoare și
interesante, (Biserica Madonna delle Grazie, 1754, și Teatrul Comunal,
clădiri neoclasice, și Biserica Madre denumită și Biserica San Giovanni
Battista, sfântul protector al orașului) am respirat puțin din aerul
provincial al orașului cu aceleași străduțe înguste caracteristice
întregii Sicilii și apoi am fugit la autocar, ca să nu plece fără mine.
Deși nu am văzut câte mă așteptam să văd, a fost totuși o experiență
extrem de plăcută, prima de acest fel, și m-am simțit bine în compania
prietenilor mei din Focșani cu care am depănat fel de fel de nimicuri
românești care mi-au mai potolit nițel dorul de casă. Și oricum, vă
imaginați că numai eu puteam să plec de nebună cu autocarul la plimbare
prin Sicilia…
Dar în contrabalans am evadat nițel și la Tindari,
o localitate importantă din punct de vedere istoric din golful Patti,
la o oră cu autocarul de Messina. Denumită Tyndaris în onoarea lui
Tindari, regele Spartei, localitatea este puțin cunoscută de turiști și
punctele de interes sunt așezate sus, pe stânca care privește spre golf
și spre plaja în formă de lagună.
Continuarea articolului pe www.potpourri.ro
