Îmbrăcată în tradiţionalul costum
popular, aşa cum îi şade bine unui custode care veghează la comoara de
obiecte şi lucruri vechi dar valoroase, adunate în timp în cele patru
odăiţe ale incintei, Drăguţa Miloiu ne-a vorbit ieri, cu sufletul,
despre locul ei cel mai de preţ: Muzeul Etnografic de la Paltin.
Este şi bibliotecar şi custode la muzeu,
însă sufletul ei se află printre costumele populare, ştergarele,
ulcelele şi mobilierul din micul ansamblu care se ascunde printre casele
satului, adăpostind lucruri pe care din păcate nu mulţi dintre noi le
cunosc….
Inaugurată în anul 1972, clădirea a fost
concepută cu destinaţie specială pentru muzeu, după asemănarea vechilor
case din Paltin dar la dimensiuni mult mai mari. Amplasat în centrul
satului, muzeul găzduieşte peste 450 de obiecte, unele cu vechime de
sute de ani. La intrare, în hol se află o fotocopie a primei atestări
documentare, un act de donaţie datat 8 iulie 1814…
Pe masa din colţ de la DJST a aşezat
frumos câteva dintre obiectele pe care le-a adus cu ea de la
muzeu….”fără ele şi fără costum, ce valoare ar avea prezentarea mea? Era
mai bine oricum să fie la faţa locului, aşa ar fi înţeles oamenii mai
bine…” Dar ne-am descurcat şi aşa. Pe ecranul videoproiectorului am
rulat câteva imagini cu muzeul şi lucrurile de acolo, dar şi o scurtă
prezentare despre naşterea, istoria acestui loc şi binevoitorul care a
dăruit satului această mică comoară spirituală.
Pasiunea din vocea Drăguţei a compensat
restul. A povestit cu lux de amănunte tot ce se găseşte în fiecare odaie
a muzeului, cum îngrijeşte şi încearcă să mai „dreagă” din obiectele
care se deteriorează, cum primeşte în dar lucruri pe care sătenii le
donează pentru muzeu, cu ce bucurie întâmpină, la orice oră, orice
călător care doreşte să-i vadă comoara şi să-i asculte povestea. „Câte
nu aş face acolo….” ne-a spus Drăguţa cu o dragoste în voce, de
invidiat.
Continuarea articolului pe www.potpourri.ro
